duminică, 29 noiembrie 2015

Produsul Nutrivita de pe masa mea de Crăciun

Cu toții așteptăm cu nerăbdare cea mai frumoasă perioadă a anului, luna cadourilor, a prieteniei și a bucuriei, luna în care ne entuziasmăm ca niște copii în momentul în care primii fulgi de nea se așază pe obrajii noștri. Se apropie Crăciunul, iar atmosfera mult așteptatei sărbători acaparează tot orașul, străzile sunt împodobite cu milioane de luminițe, colindele răsună peste tot, rafturile magazinelor se umplu cu tot soiul de produse alimentare și nealimentare, specifice acestei perioade. 
Dacă atunci când intrăm într-un hypermarket ca să alegem ornamentele cu care să ne decorăm casa și bradul de Crăciun suntem puși în dificila situație de a alege doar câteva produse din avalanșa de globulețe, beteală și decorațiuni, în aceeași dilemă ne aflăm și când vine rândul ospățului de Crăciun. Masa de Crăciun este deosebit de importantă, iar gospodinele se întrec pe sine când vine vorba de a-și servi familia și musafirii cu toate bunătățile de sezon. Iar de pe masa festivă nu pot lipsi cârnații, caltaboșii, toba, sărmăluțele, căci, la noi în Bihor, și în România, în general, masa de Crăciun fără preparate din carne de porc e ca marea fără apă. Li se alătură pe „câmpul de luptă” cel puțin 3-4 sortimente de prăjituri cu cât mai multă cremă, cozonaci și cornulețe. Nu de puține ori „concluziile” acestor mese se manifestă sub forma indigestiilor sau a kilogramelor în plus, din cauza aportului foarte mare de grăsimi și zahăr.
sursă foto: www.libertatea.ro
sursă foto: www.cofetaria-domino.ro
Anul acesta, ca să evităm astfel de scenarii care ne-ar putea distruge planurile de sărbători, am putea lua în considerare oferta celor de la Nutrivita. să încercăm să adoptăm un stil de viață sănătos și să includem alimente sănătoase printre produsele tradiționale. De exemplu, puteți oferi musafirilor o gustare dulce, niște biscuiți fără gluten pe care, cu prilejul sărbătorilor de iarnă, îi găsiți cu un discount de 10% în magazinul online Nutrivita.  
sursă foto: www.nutrivita.ro
Promovarea unui stil de viață sănătos poate avea un ecou pozitiv în special prin intermediul blogosferei, mai ales datorită faptului că multe gospodine sunt în această perioadă în căutare de rețete și idei cât mai inedite pentru masa de sărbători. Iar cum comunitatea SuperBlog numără peste 1000 de membri (după cum ni se arată în grupul de pe Facebook) cu impact semnificativ asupra audienței blogurilor ce o alcătuiesc, am putea apela la ajutorul bloggerilor parteneri. Mecanismul este unul simplu: un blogger, să zicem Dana Lalici, redactează un articol de tip „leapșă”, care să se numească „Produsul Nutrivita de pe masa mea de Crăciun”. Cerința tehnică obligatorie (ca să rămânem în spiritul SuperBlog-ului) e o fotografie cu produsul Nitrivita care și-a găsit locul pe masa ei de sărbători. Va da provocarea mai departe, altui blogger partener, lui Daniel Botea, de pildă. La rândul lui, el va pasa provocarea mai departe. Și cum Nutrivita oferă 100 de pachete cu bunătăți participanților la această probă, leapșa poate fi pasată și acestora. Și nu numai. În „horă” pot intra și partenerii media, cum ar fi toateBlogurile.ro sau Mujer, deoarece sunt comunități puternice, cu un puternic impact asupra audienței.
În acest mod, cititorii tuturor bloggerilor din comunitate SuperBlog, și nu numai, vor reflecta la importanța alimentației sănătoase și menținerea unui stil de viață echilibrat. Pentru că o alimentație sănătoasă poate fi absolut delicioasă, Nutrivita ne propune un pachet original, compus din produse BIO reunite într-un coșuleț lucrat manual, numai bun de așezat pe masa festivă sau de făcut cadou unei persoane speciale. 
sursă foto: www.nutrivita.ro


Articol scris pentru SuperBlog 2015

joi, 26 noiembrie 2015

1984

sursă foto: www.marketonline.ro
Era o dimineață cețoasă, cerul era acoperit de nori. Cu pași timizi, supraîncărcați de lene, iau calea bucătăriei. Într-o fracțiune de secundă mi s-au derulat în minte imagini cu micul dejun ce urma să mă încarce de energie, pașii sunt simpli, ca pentru oamenii a căror „baterie” stă să se descarce: trebuie să pun apa și cafeaua în caferieră, apăs butonul. În câteva secunde fluxul de energie lichidă începe să curgă. Pun pâinea în  toaster și apăs butonul. În două minute două felii de pâine optim rumenite vor spune „Bau! Te-am speriat?”. Da, m-ați speriat atât de tare încât cred că vă voi mânca, ca să mă răzbun. Și ca totul să fie perfect, pregătesc și câteva fructe, le bag în robotul de bucătărie recent achiziționat, Philips, desigur, apăs un alt buton și mă voi bucura de un suc cu pulpă, natural, gustos și plin de vitamine. Apoi, vasele vor fi spălate... tot prin apăsarea unui buton. Ce minune mai poate fi și mașina asta de spălat vase! Cât timp ea se ocupă de curățarea vaselor, eu mă voi bucura de ondulatorul Philips. Se vede că oamenii ăștia chiar se gândesc la clienții lor. Îți ușurează treaba prin gospodărie grație inovațiilor tehnice ale produselor, dar au și grijă să-ți ofere și alte „unelte” cu care să-ți umpli timpul salvat, fie că vorbim despre televizoare performante, sau produsele de îngrijire personală. Iar dacă mai prinzi și niște promoții la electrocasnice, poți fi sigur că trăiești la vie en rose.
Așa arătau, în mare, planurile mele pentru acea dimineață, gândurile care parcă începeau să risipească lenea și monotonia. Dar totul s-a schimbat brusc, în momentul în care am intrat în bucătărie. Toate electrocasnicele au dispărut: toaster-ul, cuptorul cu microunde, mașina de spălat vase... Nu tu blender, nu tu cafetieră. Doar un aragaz vechi, un frigider și mai vechi și o mașină de spălat haine cu alimentare manuală, pe care tu trebuie să o umpli cu apă, să o golești și să storci rufele. Oare am dormit atât de adânc încât peste noapte m-au prădat hoții, au golit toată casa și eu nu am auzit nimic? Imposibil. Surpriza a venit când, din greșală, am dat cu ochii de calendarul atârnat de perete. Era același calendar cu pisici jucăușe pe care l-am cumpărat la finele anului 2014 pentru noul an doar că... surpriză! „Titlul” calendarului nu era 2015... Era 1984! 
Vreo jumătate de oră am încercat să mă dumiresc, să îmi vin în fire. Priveam pe fereastră și totul era așa cum știam: aceeași parcare, aceleași modele de mașini noi, blocurile din jur erau reabilitate termic... Cum am ajuns eu în 1984? Unde au dispărut prietenii mei mâncători de curent care îmi fac zilele atât de ușoare și pline de confort? Dar timpul trece tic-tac! și trebuie să merg la serviciu, așa că e cazul să mă apuc de treabă... în dulcele stil clasic: fac cafeaua la ibric, prăjesc pâinea pe o plită - Dă, Doamne să nu mă ard! - apoi storc o portocală cu „storcătorul” acela vechi, din plastic... Mă apucă plânsul. Cum să arunc la gunoi atâta bunătate de pulpă de portocală? Bucata asta de plastic mi-a dat vreo 50 ml de suc, iar pulpa a rămas prinsă de coajă. Și dusă a fost. A trecut ceva vreme până să ajung să mă bucur de micul dejun, iar până atunci am făcut dezastru în bucătărie. Apoi, colac peste pupăză, nu era apă caldă. Deci trebuia să spăl tot maldărul acela de vase cu apă rece. Și apa era rece, rece ca gheața. Am tresărit!
Atunci m-am trezit... a fost doar un vis urât... un coșmar care m-a făcut să apreciez și mai mult minunățiile astea de electrocasnice și munca celor care le gândesc, să se plieze cât mai bine pe nevoile cotidiene ale oamenilor. Și ce noroc că există și magazine online de electrocasnice care să ne aducă mai aproape toate cele necesare!
sursă foto: www.marketonline.ro

Articol scris pentru SuperBlog 2015 

miercuri, 25 noiembrie 2015

Unora le place... epilatul

V-ați întrebat vreodată ce ar fi fost lumea asta fără ustensile de epilat? În mod cert nici emblematicul Hollywood nu s-ar fi văzut de... păduri! Au trecut 56 de ani de la lansarea unuia dintre cele mai renumite filme din isoria cinematografică, „Unora le place jazz-ul”. După ce au asistat la Masacrul de Sfântul Valentin, Joe şi Jerry au știut că, dacă vor să își salveze viața, trebuie să se infiltreze în trupa de instrumentiste care urma să plece chiar în aceeași seară în Florida. Rezultatul îl știm cu toții...
sursă foto: www.refractory.unimelb.edu.au
Câteva ore mai devreme, acasă la Joe...

-Joe, deschide ușa! Sunt eu, Jerry!
-Hai, intră repede, să nu ne vadă cineva! Sigur nu te-a văzut nimeni când ai intrat aici?
-Glumești? M-am furișat ca un șoricel, iar pe drum mai mult priveam în spate decât în față.
-Ai adus toate cele necesare?
-Totul e în valiza asta, mi-a rupt spatele până aici. Avem perucile și hainele bunicii, nelipsitul ruj și, ce e mai important, lame și cremă de ras. Câte zece pachete din fiecare.
-Nu pot să cred că am ajuns în halul ăsta, să mă transform într-o puicuță ca să-mi salvez viața...
-Calmează-te, Joe! Trenul care ne va duce departe de gangsterii aceia pornește în patru ore și trebuie să ne ocupăm de „exploatările forestiere” absolut necesare.
-De acord, nu avem timp de pierdut.

După jumătate de oră...

-Jerry băiete, treaba asta nu e ușoară și nu e nici treabă de bărbați... Mai ușor doboram la pământ cinci arbori dintre cei mai falnici, decât să epilez un picior.
-Relaxează-te, Joe! Baba suferă la frumusețe.
-Ce babă? Ce frumusețe? Eu vreau doar să-mi salvez viața.
-Hai să ne ocupăm și de gazonul din fața casei... ăăă... de pe mâini, am vrut să zic.
-Ce glumeț ești astăzi, Jerry băiete! De parcă nu ar fi cea mai temută bandă de gangsteri din Chicago pe urmele noastre. Să te văd ce glumiță nesărată o să găsești când își vor da seama că nu suntem niște „ele”, ci niște „ei” și ne vor ciurui. Și, colac peste pupăză, în caz că nu ți-ai dat încă seama, părul ăsta pe care l-am ras va crește cam repede la loc... Ia! Dacă faci liniște, aproape că îl aud cum crește.
-Ar mai fi o soluție...
-Care, expertule?
-Ceara!
sursă foto: www.silkn.ro
-Parcă Evul Mediu și camerele de tortură au dispărut în urmă cu câteva secole.
-Nu au dispărut, ele există și astăzi. Doar că se numesc „saloane de cosmetică”. Dacă aș fi savant, aș inventa un aparat pentru epilare definitivă, să fie accesibil, să îl poată folosi acasă orice domn sau domniță, fără niciun strop de durere...
-„...orice domn sau domniță”? De ce ar vrea un domn să renunțe la părul de pe picioare sau de pe mâini? Doar dacă nu cumva e urmărit și el de gangsteri și singura lui scăpare e să se îmbrace în gagică.
-Joe, nu știi niciodată cum evoluează lumea, poate pe viitor se vor epila și bărbații de dragul de a arăta bine și de a fi îngrijiți... De ce te uiți așa la mine?
-Unde ți-ai pus peruca, Jerry?
-E aici, Joe. De ce?
-Eu zic să ți-o pui în cap, cred că atunci când ai probat-o ți-a rămas creierul în ea. Ori lama ți-a ras și mintea odată cu părul de pe picioare? Nu te mai crede Nostradamus al tendințelor cosmetice și concentrează-te pe „gazon”. 
-Dar nu mai taie fierăstr... lama!
-Schimb-o!
-Acum, Jo...sephine!

Iar restul e istorie...
sursă foto: www.pintrest.com



















Articol scris pentru SuperBlog 2015

luni, 23 noiembrie 2015

Dulceața de Lapte, regina brânzei

Marți, 31 martie 2015

Brânza cu nume și preț indecent
sursă foto: http://fanbranza.ro/
Călătoria mea se apropie de final. Am colindat cele patru zări în căutarea brânzei perfecte, am cunoscut oameni noi, am auzit povești inedite și, mai ales, am mâncat multă, multă brânză. De la delicioasa și draga mea Fondue, până la „telemeaua” mongolilor, cea din lapte de yak, care în loc de saramură era „sărată” cu ajutorul prafului din deșertul Gobi. Chiar și brânza vecinilor noștri sârbi m-a surprins plăcut, cea din lapte de măgăriță, a cărei denumire originală ar fi iscat o controversă fără precedent, dacă împânzea rafturile magazinelor românești. Oricum, prețul ei ar fi golit de bani buzunarele iubitorilor de brânză și ar fi umplut de lacrimi ochii iubitelor sau soțiilor care, în locul unui kilogram de pule ar fi preferat o nouă pereche de pantofi. Sau chiar un magazin întreg de pantofi. Înainte de a încheia aventura și de a dezvălui care este cea mai bună brânză din lume, m-am gândit să mai dau o șansă plaiurilor mioritice. Brânza de burduf, caşul, telemeaua, toate au un gust desăvârșit, au ceva din prospețimea pășunilor autohtone și sunt foarte populare, dar și accesibile. Cu siguranță trebuie să mai existe undeva, pitit, un sortiment românesc care așteaptă să fie pus în lumina reflectoarelor de marele fan brânză Toni Delaco.
Gândurile acestea îmi dădeau târcoale pe când traversam județul Bihor unde, din loc în loc, pe pășunile satelor vedeam turmele de văcuțe care pășteau de zor iarba grasă. În momentul în care autocarul cu care călătoream s-a oprit, am luat o decizie spontană... Voi coborî, voi urma drumul de țară prăfuit ce cotește spre un sătuc întins pe coline și voi face exact ceea ce am făcut și în ultimii ani: voi merge la poarta oamenilor și voi discuta cu ei despre specificul brânzeturilor pe care le prepară în gospodăria lor.
Cum mergeam pe drumul șerpuit, cu rucsacul în spate, sub un soare parcă prea puternic pentru data din calendar, văd un moșneag ce cosea iarbă ca un tinerel de 20 de ani. Lângă el, două văcuțe care înfulecau cu poftă din „meniul” de azi: salată de iarbă verde asezonată cu păpădii. Sătul de drum, mă îndrept spre cosașul cel harnic, îi dau bună ziua și îl întreb:
-Bade, mai este mult până în sat?
-Mai iastă oleacă dă drum, dară. Da' pă cine cotați la noi în sat, dacă nu-i cu supărare? A cui sânteți?
-Toni Delaco mă numesc. Fan brânză. Nu caut pe cineva anume....
-N-am auzât dă Fane Brânză ăsta să stea la noi în sat... Da' tăt tre' să coți dumetale pă cineva, că doară nu umbi așe, dă nebun.
-Bade, eu de fapt caut ceva, nu pe cineva. Caut cea mai bună brânză din lume. Am umblat peste tot în lumea asta, în ultimii cinci ani am colindat prin Franța, Italia, Columbia, Japonia, Mongolia, peste tot și parcă tot aș vrea să mai încerc și ceva românesc, înainte de a stabili care e cea mai fină, gustoasă și cremoasă brânză din lume.
-Tuuulai Doamne! Da' după ce ai bătut atâta amar dă drum până acolo, domnu' meu? Nu știi dumetale că cea mai bună brânză îi scoaca? Haida dumetale cu mine acasă și îi vedea pă baba me ce bunătate dă scoacă face. Îți bați pruncii și nevasta dăr ea!
Iată-ne, așadar, porniți la drum. Cu căruța. Badea Gheorghe, căci acesta era numele „serpașului” meu, „conducea” cu mare iscusință căruța plină cu iarbă proaspăt cosită. „Doamnele” dădătoare de aur alb, Bujoara și Stela, au rămas acolo, pe câmp, să își savureze în tihnă „sălățica”. Eu am primit un loc de cinste în limuzina rustică, exact pe sofaua din iarbă și păpădii. În tot acest timp mă gândeam la „scoacă”. Ce-o fi aia? Mă mai poate surprinde ceva după toate experiențele avute? O fi mai puturoasă decât Vieux Lille? „Scoacă” sună la fel de acru ca și „soacră”. S-C-O-A-C-Ă, ce urât sună!...
Curiozitatea și scepticismul s-au prins în horă în gândul meu, răsunând haotic printre pașii cadențați ai iepei, pe care bătrânul o grăia Doina. Nici nu mi-am dat seama când badea Gheorghe și-a parcat „automobilul cu un cal putere” în fața porții. Am ajuns, am cunoscut-o pe tanti Lina, care tocmai pregătea cele necesare pentru scoacă. Începeam să mă familiarizez și cu dialectul zonei, cu toate particularitățile lui fonetice. Mi-am dat seama, între timp, că brânza aceea cu denumire care te zgârie pe timpan și îți descurajează papilele gustative e de fapt tradiționala brânză dulce de vaci, dar care, pe principiul „câte bordeie, atâtea obiceie”, poate deveni o adevărată delicatesă dacă gospodina iscusită știe și un secret. O ascultam cu atenție pe tanti Lina, care îmi explica în dulcele grai ardelenesc cum scoate ea aurul din lapte:
-După ce s-o prins laptele, iei smântâna de deasupra și-ți rămâne sămăchișa.
-Ce rămâne?!
-Iaurtu', domnu' Toni!
-Aaa!
-No, baji sămăchișa într-un vailing...
-Sămăchișă... asta am aflat ce e, dar... vaili...
-Vailingu' îi un castron cu toarte, domnu' Toni!
-Aha! Am priceput!
-Și după aia, de jur împrejur, torni apă caldă, da' bagă dă samă să nu fie fiartă că să opărește și nu mai îi bună dă nimica.
Eu priveam cu atenție cum începea să se lege amestecul, iar bătrânica își petrecea mâna tot roată după bulgărașul de brânză, ca să-l ajute să se învăluie. Știam cum se face brânza dulce, dar nu prin această tehnică. Bătrânica mi-a garantat că astfel brânza iese și mai gustoasă și mai pufoasă. Apoi, a pus bulgărele într-un tifon curat și a pus bulgărele de brânză la scurs.
-Apăi până s-o scurje zăru', noi 'om be un deț dă pălincă dă prună, să treacă mai iute vremea, zise surâzător badea Gheorghe.
La un păhărel de pălincă, moșneagul a început să îmi povestească întâmplări din tinerețe și nici nu am observat cum s-a curs timpul. Și nici că din mingea de brânză s-a scurs și ultima picătură de zer. Trebuie luată, căci dacă o lăsăm prea mult se întărește și se îngălbenește. Și nimeni nu vrea asta. Era o brânză albă, de culoarea omătului, cu textură ușor sfărâmicioasă dar, ajunsă în cavitatea bucală, bulgărașii aceia se deschideau ca un boboc de bujor și deveneau la fel de pufoși ca aripile lui Cupidon. Ba chiar mai pufoase de atât, căci se topeau în gură precum se topește untul în văpaia soarelui de vară. Iar gustul... gustul surprinde toată bunătatea laptelui dat de Bujoara și Stela, toată puritatea boabelor de rouă de pe iarba hrănitoare și întregul spirit ardelenesc. E inima laptelui!
-Stai să vezi cât de bună-i dacă o freci cu oleacă zahăr și vanilie și o întinzi pe o scovardă. Scoverzile-s tare bune cu scoacă, zise tanti Lina.
Până am mai băut un păhărel de pălincă, tanti Lina pregătise compoziția pentru scoverzi. Mister elucidat: e vremea pentru clătite!
sursa foto: www.gustos.ro
A trebuit să străbat întreg mapamondul, când brânza ideală îmi era atât de la înde...gură! Aceasta este brânza care m-a făcut să strig în gura mare ”Evrika! Iată zeița brânzei!” Și cât de sceptic și reticent am fost când i-am auzit denumirea! Trebuie să mă învăț minte... brânza nu se gustă cu urechile! Voi merge acasă și voi prezenta tuturor cea mai bună brânză: Delaco Dulceață de Lapte. Mă și văd filmând spotul publicitar pentru noul produs, disponibil în două variante: natur și cu aromă de vanilie. Ba poate mai facem o variantă cu stafide. Sau atașăm un recipient de gem de fructe pentru un desert incredibil de gustos în orice variantă l-ai alege, bun de savurat acasă sau la birou, ca atare sau cu o clătită pufoasă. E o brânză atât de versatilă! Atâtea posibilități de a o combina! Iată de ce „Dulceața de Lapte” e regina brânzei!

sursa foto: http://fanbranza.ro/

Articol scris pentru SuperBlog 2015, în dulcele dialect din țara Crișurilor :)

joi, 19 noiembrie 2015

Ți-e ființa captivă într-o sticlă de parfum

Vremea a trecut fără să ne dea de știre, dar eu nu am uitat acea zi în care te-am întâlnit. Nu voi uita niciodată acea zi de luni, 21 iulie. Poate tu crezi că ai trecut neobservat, că drumurile ni s-au încrucișat la fel cum se încrucișează cele ale miilor de oameni complet străini, care se grăbesc să ajungă la muncă într-o dimineață agitată și, doar din pură neatenție, ajung să li se întâlnească și privirile. Dar atunci când privirile noastre s-au întâlnit, ochii mei au trimis instantaneu o depeșă sufletului meu. A fost o declarație de război, pe care cred că și tu ai semnat-o undeva, în adâncul sufletului tău, un dulce război al sentimentelor de tot felul, săpând kilometri de tranșee de iubire și iluzie care au rămas acolo, pe câmpul de luptă din inima mea.
Chiar dacă drumurile noastre au luat-o în altă direcție, ochii mei nu te-au uitat, în urechi încă răsună glasul tău. Iar nările tânjesc să-ți mai simtă măcar o dată parfumul... Aș vrea să asamblez din memorie acel parfum unic, care a declanșat jocul seducției, să-l păstrez în suflet ca pe-o icoană, dar știu că fără tine nu va avea același farmec, îi va lipsi acel ceva ce îl face deosebit, ingredientul secret. Și totuși, voi încerca. Parfumul tău avea ceva din puritatea aerului tare de la munte, puterea apelor oceanice și frăgezimea poamelor de pe insulele sălbatice, răsărite din adâncurile tropicale. Puteam simți deopotrivă dulceața aromată a unui pepene copt și zemos și tăria boabelor de piper, culese parcă din ochii tăi negri, în care mă pierdeam de câte ori priveam. De aproape, puteam distinge și prospețimea câmpului primăvăratic, când printre firele timide de fân țâșnesc cele dintâi frunze ale violetelor, dar și mireasma primului măr cules dintr-o livadă vara, pe o secetă aspră, când gura însetată tânjește după sucul fructului zemos. Toate erau învăluite în căldura vaniliei, cashemeran-ului și ambrei, perfect îmbinate, ca piesele de puzzle, cu căldura sufletului tău. Și cât de bine te reprezenta amestecul îmbietor! Erai deopotrivă adiere și văpaie, soare și lună, apă și foc, ca și cum în sticluța parfumului Deeply Yours ar fi fost captivă esența întregii tale făpturi. Iar ființa ta cea trupească îi dădea viață, suflu. Fără tine, acest amestec de arome nu ar mai fi fost la fel pentru mine, căci în lipsa ta pare fad, e ca o vioară mută, care ar putea suna atât de dulce. Ori ca un fruct cules înainte de vreme, condamnat să nu fie îndulcit de razele de soare...
sursă foto: https://www.facebook.com/essencesbycoty/

De fiecare dată când îți întâlneam privirea și parfumul tău îmi inunda nările, în suflet mi se declanșa o avalanșă de emoții, gânduri, iluzii. Ele îmi stârneau curiozitatea, doream să te descopăr până în străfundul sufletului, să-ți sorb privirea cu sete, ca pe apa rece de izvor, să mă scufund fără niciun strop de teamă în abisurile întunecate ale ochilor tăi, călăuzită doar de razele aromate ale parfumului ce te învăluia. Promite-mi că niciodată nu-ți vei schimba parfumul, lasă jocul seducției să continue...

Articol scris pentru SuperBlog 2015

miercuri, 18 noiembrie 2015

Anotimpurile tenului meu mixt

Primăvara
Pășesc cu încredere spre oglindă. Iubesc ceea ce văd, nu ești un ten de porțelan, ca cele ultra-editate de pe copertele revistelor, dar e lesne de înțeles că te simți bine în... pielea ta. Acum te iubesc așa cum ești: puțin mai palid, căci nu te-a văzut soarele de ceva vreme, cam uleios în „zona T”, dar asta se rezolvă cu o cremă matifiantă. Și  zona ochilor este puțin obosită că, deh! am trecut la ora de vară, drept urmare adormim după miezul nopții și ne trezim la cântatul cocoșilor. Dar pentru că ești cuminte și nu faci prostioare, te răsfăț cu afine și fericire de la specialiștii Gerovital

Vara

Mențin câțiva pași între mine și oglindă. Nu din cauză că s-ar reflecta soarele direct în ea... soarele se reflectă mai întâi în tenul meu, care aruncă săgeți orbitoare spre biata sticlă agățată de perete. Da, tenul meu mixt a fost prins sub influența „substanțelor” luminoase din razele generatoare de caniculă ale soarelui și s-a deghizat într-un veritabil ten gras. E acea perioadă din an care mie-mi place cel mai mult, iar tu insiști să ceri, în loc de înghețată și limonadă, creme ultra matifiante sau multe straturi de pudră care să țină sub control dărnicia sebumului tău. Tu crezi că faci bine? Nu, dărnicia ta mă enervează la culme! Nu ai aflat că nu trebuie să fii atât de generos cu toată lumea? Iar dacă tu crezi că faci bine și că astfel mă imiți, să știi că nu ai nicio scuză, căci eu nu îmi îmbrac toată pielea în ulei de măsline de dragul de a arăta ca o chifteluță în tigaie, ci vreau să îmi intensific bronzul, așa că nu înțeleg de ce te ungi tu cu un litru de ulei produs de tine, taman când nu am nici cea mai mică intenție de a sta la plajă? Lasă că-ți dau eu un sedativ de o să dormi toată vara: emulsie hidratantă matifiantă... o supradoză, mai precis! Știai că aceasta e doar una din minunile incluse în prima linie de produse dermatocosmetice de la Farmec? Știai că sebumul tău urmează să fie înfrânt de dioxidul de titan din compoziția acestei creme? Cum? Ți se face somn? Așa, dormi liniștit... te trezesc eu la toamnă... Până atunci, de sebumul tău se ocupă crema din gama Gerovital H3 Derma+.

sursa foto: www.farmec.ro

Toamna
Dragul meu, oglinda îmi spune că ai cam încurcat anotimpurile. Nu știu după ce calendar te ghidezi tu, dar la mine tocmai începe toamna. Toamna este acel anotimp în care vremea se răcește și cad frunzele. Toamna nu înmuguresc pomii. Atunci tu de ce insiști să „înmugurești”? Tu nu esți copac, ești ten, ești piele. Probabil întreg organismul a fost dat peste cap de fluctuațiile bruște de temperatură, dar fă bine și primește bogățiile unor măști de argilă cu suc de lămâie și lasă mugurii acolo unde le e locul, în pomi, că pe ai tăi nu îi vreau nici măcar primăvara. Iar ca să mă asigur că nu-ți vei mai face de cap, vei primi în fiecare seară un strop de cremă antiacneică.

Iarna
„Oglindă, oglinjoară... cine are cel mai fițos ten din țară?” Și oglinda se uită la mine ca și cum ar vrea să spună „Cea care stă în fața mea și mă întreabă, de parcă nici nu ai ști!” Dragul meu ten, după ce ai trecut prin toate stările posibile, cum să treci rece și nepăsător pe lângă etapa de porțiuni cu tendință de uscare, nu-i așa? Până și crema ta preferată, desertul tău cu afine, e ca un șmirghel pentru tine. Ori poate te crezi actor și vrei să imiți întotdeauna ceva, zăpada de pildă? De ce nu îmi lași nasul în pace și încetezi să mi-l acoperi cu fulgi? Crezi că nu mi-am dat seama că nu sunt de zăpadă? Te cunosc deja destul de bine și stiu că o cremă mai hidratantă iar ți-ar scoate la iveală „talentul” de a imita... un semafor, de data asta. Crema matifiantă cu afine zici că nu-ți place în sezonul rece... Dar de miere ce părere ai? Ai vrea să te acopăr cu o pătură groasă și dulce de argilă și miere pură?

Chiar și așa, cu toate nazurile tale, cu toate schimbările tale, te iubesc! Ești ca un copilaș care nu știe să spună ce îl doare și plânge pentru a atrage atenția. De fiecare dată când ai nevoie de ceva anume, dă-mi de veste! Voi face schimbările necesare, ca totul să-ți fie pe plac. Pentru că numai dacă tu ești frumos și sănătos, voi și eu fericită. Iar atâta timp cât vor exista produse românești de calitate, vor fi și soluții eficiente pentru orice problemă.
sursa foto: www.farmec.ro
Articol scris pentru SuperBlog 2015

luni, 16 noiembrie 2015

Niciodată nu e prea târziu pentru un buchet de trandafiri

Cu toții știm, mai ales noi, femeile, ce amestec de sentimente ne încearcă atunci când primim un buchet de trandafiri. Radiem toate! Fără nicio tentă de ironie, la soare te poți uita, dar în ochii unei femei care tocmai a primit un buchet de roze, ba! Fie că o asemenea atenție vine din partea persoanei iubite, ori ca gest de mulțumire adus unei mame de către propriul copil, sau pur și simplu în semn de amiciție pentru o bună și dragă prietenă, trandafirii vor fi mereu „persoanele” potrivite la locul potrivit, căci vor stârni valuri de fericire în sufletul cadorisitei.
A oferi un asemenea cadou este un gest atât de simplu, la îndemâna oricui, grație tehnologiei de astăzi, încât parcă nici nu ar trebui să aștepți o anumită dată din calendar pentru a-ți manifesta dragostea, admirația sau prietenia față de cineva. Dar nu a fost întotdeauna așa...
În urmă cu patru ani, bunicii mei au celebrat nunta de aur, 50 de ani petrecuți împreună, cu bune, cu rele, cu greutăți, dar și cu clipe de bucurie, care i-au făcut să uite de neajunsurile timpurilor comuniste, de efortul pe care trebuiau să îl depună zilnic, la muncile agricole, ca să aibă ce să pună pe masă. Sunt oameni simpli, de la țară, au fost doi tineri săraci, dar harnici, iar iubirea lor i-a ajutat să treacă împreună peste toate obstacolele, legătura dintre ei devenind tot mai puternică.
Știam că, în tinerețe, bunica nu a primit niciodată un buchet de trandafiri din partea celui căruia i-a dăruit întreaga sa viață, dar își aducea aminte cu nostalgie cât de minunate îi păreau buchețelele de maci de câmp, de albăstrele și toporași, flori culese cu mare drag de cel pe care ea îl iubea. Și nimic nu părea mai prețios în ochii ei, căci trandafirii erau rar întâlniți în acea vreme, mai ales în zonele rurale, iar ea știa că buchețelele timide și rustice erau oferite din toată inima. La rândul lui, bunicul spunea că pentru el nu existau trandafiri mai roșii și mai frumoși decât obrăjorii ei, care se deschideau ca bobocii acestor minunate flori atunci când, pe banca din fața casei, în lumina amurgului, îi făcea un compliment și îi cuprindea ușor mâna. Așa am ajuns la concluzia că, cea mai prețioasă atenție pe care o putea primi bunica din partea lui cu această ocazie ar fi un minunat buchet de roze. Trebuia să îi spun bunicului de ideea mea, să complotăm și noi... puțin. Iar el mi-a dat undă verde.
Emoțiile clipei în care primești un buchet de trandafiri nu pot fi redate în cuvinte, dar să fii în „culise”, să fii complice pentru a oferi cuiva un asemenea cadou, este, de asemenea, un moment îmbibat de sentimente dintre cele mai profunde și înduioșătoare. Te cuprinde o stare pe care nu ți-o poți explica în momentul în care vezi doi oameni de 70 de ani îmbrățișându-se ca și cum abia ar fi trecut de cea de a douăzecea primăvară. Inevitabil, te proiectezi pe tine în viitor, gândindu-te că ai vrea să descoperi rețeta longevității lor, că așa îți dorești și tu să serbezi cel de-al cincizecilea an de mariaj. Pot să spun că e un sentiment înălțător să surprinzi pe cineva într-un mod atât de plăcut și să iei parte la bucuria lui, iar în cazul bunicii mele, emoția a atins intensitatea maximă, căci după o viață în care mai mult a oferit, a venit vremea să-și primească răsplata bine meritată. Iar lacimile de bucurie cădeau șiroaie. Iată cum un simplu buchet de trandafiri roșii a devenit cel mai bun mesager al dragostei ce rezistă de mai bine de o jumătate de secol. Nimic nu putea fi mai potrivit pentru această ocazie decât grațioșii și longevivii trandafiri, ca simbol al iubirii eterne, al respectului și al devotamentului necondiționat. Parfumul lor diafan parcă spunea „Te iubesc și acum!”, dar cuvintele erau de prisos într-un asemenea moment.
sursă foto: www.buchetetrandafiri.ro
Dacă în urmă cu mai bine de 50 de ani ajungeai cu greu în posesia unui buchet de trandafiri proaspeți și frumoși, acum totul s-a simplificat. Există soluții și la „înde-mouse-ul” celor care nu au timp să meargă într-o florărie, să cumpere un buchet și să îl ofere personal. Există specialiști și, ca în orice domeniu, atunci când apelezi la profesioniști, calitatea e garantată. La BucheteTrandafiri.ro găsim cele mai frumoase roze care să însenineze o zi specială din viața unei persoane dragi, iar avantajele comenzii online vor spori surpriza. Pe lângă posibilitatea achitării cu cardul, oricine poate să trimită și un „însoțitor” al suitei de trandafiri, după propriul plac: un vin rafinat, un desert savuros sau un ursuleț pufos, de pluș. Cât de multă fericire poate aduce unei doamne sau domnișoare un buchețel cochet de către un curier amabil, atunci când se așteptă mai puțin? Cu siguranță surpriza ar face să pară însorită până și cea mai cenușie zi, când un alai de nori se încăpățânează să ascundă și cele mai mici raze de soare. Felicitarea inclusă, personalizată cu mesajul persoanei dragi are, de asemenea, putere magică. Cum așa? Simplu! Încercați să fiți martori la deschiderea și lecturarea pe nerăsuflate a micii scrisori. Observați cum ochii persoanei respective devin cele mai strălucitoare stele, cum din acele scântei poate lua naștere un izvor de mărgele lichide, forma pură a emoției? Cât de drăguț ar fi dacă, la anul, când dragii mei bunici vor sărbători 55 de ani de căsnicie, am putea pune la cale o nouă supriză pentru bunica, cu ajutorul serviciilor de la BucheteTrandafiri.ro! Aș putea comanda un buchet deosebit, alcătuit din nici mai mult nici mai putin decât... 55 de trandafiri. Trandafiri albi, mai exact.

sursă foto: www.buchetetrandafiri.ro
Buchetul va reuși să scoată la iveală un suflet tânăr, eternitatea iubirii sincere, el simbolizează loialitatea și respectul ca ingrediente secrete în rețeta longevității unui cuplu, dar și bucuria unei vieți împreună. Acest buchet de trandafiri reprezintă liniștea, fericirea pe care doar trandafirii albi le pot exprima. E pur și simplu acel element-cheie dintr-o poveste care se concretizează în „Au trăit fericiți până la adânci bătrâneți...”

Articol scris pentru SuperBlog 2015

joi, 12 noiembrie 2015

SOS! Baterie epuizată!

Nu cred să existe pe lumea asta o glumă mai savuroasă decât să mă pună cineva în fața unei capote deschise. Cunoștințele mele de mecanică sunt echivalente cu mulțimea vidă, mai ales când vine vorba de pus în practică, doar sunt filologă convinsă până în măduva oaselor. Dacă și mașinile ar fi construite din metafore, simboluri și imagini artistice, cu siguranță aș excela în domeniul auto. Dar cum nu e așa, mă declar depășită de situație.
Într-o dimineață de vineri, pe la ora 10, înainte de a pleca la cursuri, am parte de surpriza vieții: mașina nu pornește! „Bine, măi, Mămăruță, chiar acum te-ai gândit să mă lași? Cum mai merg eu la țară după-masă?”, mi-am zis în sinea mea, pusă fiind în fața coșmarului împlinit. Cum nu de multă vreme Mămăruța a trecut pe la „controlul de rutină”, mai mult ca sigur doar bateria poate fi de vină. Ca niciodată, parcarea era aproape pustie. După vreo zece minute, un vecin, care tocmai pleca la muncă mi-a confirmat bănuiala, dar fiind în întârziere nu m-a putut ajuta. În schimb, mi-a recomandat un service bun, doar că acel atelier era în celălalt capăt al orașului și riscam să nu se poată ocupa în următoarele ore și de mașina mea. Analizez situația: Sisif nu sunt, ca să împing mașina până în service, fie el chiar și cel mai apropiat, Bill Gates nu sunt, ca să dau o sumă frumușică pe transportul cu platforma și nici transferul de energie cu cabluri nu reușește de fiecare dată. Să mă apuc eu să demontez, să schimb, să asamblez la loc? Niciodată! Eu dezasamblez cuvinte, sensuri, nu piese auto. Mă tem că se destramă toată masina, mi-e frică să scot ceva ce nu trebuie, și apoi să văd cum cad roțile, portierele, radiatorul, toate pe rând ca piesele de domino. De aceea, pentru a evita orice scenariu apocaliptic, mi-a plăcut mereu să apelez la specialiști, la persoane care dau dovadă de seriozitate și profesionalism.
Parcarea era în continuare goală. Mă treceau tot felul de idei, mă gândeam cât de norocoși erau „șoferii” secolului trecut, când „încărcarea bateriei” se rezolva rapid, cu un braț de fân sau un bici pe spate. Și asta doar în cazul în care nu mai funcționa „comanda vocală”. Dar până și evoluția tehnică și confortul au un preț.
În mâna dreaptă aveam telefonul, iar în stânga țineam cartea de vizită a mecanicului recomandat de vecinul grăbit. A suna sau a nu suna la service pentru a veni și a-mi ridica mașina? Aceasta era întrebarea! Dacă, totuși, aș da un search pe Goggle mai întâi? Poate mai aflu câte ceva. Am căutat un magazin de baterii auto, în ideea în care pot să-mi fac o opinie despre prețul uneia noi, dar cred că butonul de search s-a transformat pentru un moment într-un duh din lampă, un duh fermecat care era gata să-mi împlinească cea mai mare dorință. Primul rezultat al căutării a fost BateriiAuto.net, care furnizează baterii auto cu montaj la domiciliu. Ce poate fi mai avantajos? Accesez mai întâi rubrica „Cum comand?” și observ că am trei posibilități: pot depune comanda ori telefonic, ori de pe site, ori de pe e-mail. În orice situație, solicitantul va fi contactat de un operator în cel mai scurt timp. Asta sună foarte bine! Apoi, îmi îndrept privirea spre caseta de căutare a modelului potrivit. Selectez producătorul: Opel. Caut modelul în cea de-a doua căsuță: Astra G Saloon. Din a treia căsuță selectez versiunea: 1.8 16 V. În josul ecranului se desfășoară o listă consistentă care conține bateriile potrivite mașinii mele.


În mod cert voi alege tot o baterie auto Varta, și asta pentru că cea care tocmai și-a dat ultima suflare a trecut cu brio de testul rezistenței. Țin minte că, încă din copilărie, părinții mei căutau să cumpere baterii Varta pentru telecomenzi, tot pe Varta funcționau și jucăriile pe care le îndrăgeam cel mai mult, și asta pentru că, în anii 90 erau printre cele mai rezistente baterii de pe piață. Nici bateria auto nu a făcut excepție de la regulă și nu a stricat reputația pe care i-au clădit-o frățiorii mai mici.  


Am plasat comanda direct de pe site și în aproximativ 20 de minute am fost contactată pentru confirmare, urmând ca un inginer cu experiență din cadrul magazinului de acumulatori auto să o livreze și să o monteze... chiar astăzi! Situația neplăcută în care m-am regăsit înainte cu aproximativ o oră s-a rezolvat cum nu se putea mai bine. Pot să merg la facultate, doar că voi lua bicicleta, iar după ce Mămăruța mea își va primi noua „inimioară” voi putea pleca la țară...

*

Deși e abia ora 18, țin în mână o cană mare, plină cu ceai de mentă crescută în propria grădină, relaxându-mă după masa copioasă pe care mi-a pregătit-o cu mult drag bunica. Totul a fost posibil grație serviciilor prestate de echipa BateriiAuto.net, care mi-au întrecut toate așteptările, de la felul în care interacționează cu clientul, până la atenția la cel mai mic detaliu, la garanția oferită. Pentru că doar cu profesionalism și seriozitate poți pune lumea în mișcare în fiecare zi. Iar BateriiAuto.net știe asta.

Articol scris pentru SuperBlog 2015