miercuri, 22 aprilie 2009

Botosani- Cazare si masa

Am ajuns in Botosani seara pe la ora 9 cu un tren personal ce vajaia mai ceva ca stindartul dacilor. La gara ne-au asteptat elevi ai liceului A.T. Laurian de care apartineau internatul unde am fost cazati si cantina. De la gara la internat am mers cu microbusul. Am fost doar doua fete din judetul Bihor si am impartit camera cu inca trei fete din judetul Bacau deoarece camerele aveau cate 5 paturi. Camerele erau mari, cu mult mai mari decat cele din internatul liceului la care invat eu in Oradea, unde sunt doar cate trei paturi, iar camerele sunt mai mici, dar fiecare avand baie proprie. In internatul Colegiului National A.T. Laurian camerele nu au baia lor, ci au o baie comuna (mare) pe fiecare palier, o baie moderna, curatica, dar uneori parca mirosea urat in "sala tronurilor".
De conditiile de cazare am fost multumita, dar parca se putea si mai bine. Fiind o zona mai nordica climatul e mai rece, iar instalatia termica nu a functionat suficient pentru a incalzi camera si paturile erau subtiri da` mi-am pus io haine de acasa si n-am inghetat ;))
De cand am fost internata anul trecut 5 saptamani in spital in Timisoara parca privesc cam fara incredere deplasarile pe termen lung cu masa asigurata. Dupa "festinul" de acolo parca ma tem ca nu cumva sa mai intalnesc macaruri din alea, de aceea aveam marea curiozitate inca de cand am auzit ca voi merge in Botosani :"Ce vom primi de mancare?" avand in vedere faptul ca sunt cam pretentioasa la mancare. Pentru ca sambata seara am ajuns dupa ora 9 nu am primit cina. Duminica dimineata, la ora 7:30 desteptarea. M-am dus ca tot omu` la toaleta, am rezolvat problemele, m-am spalat pe dinti etc, etc. si m-am dus la masa. Am ramas afis! Meniul semana mult cu cel din Timisoara: margarina si ceai, dar aveam in plus branza topita si o eugenie, iar ceaiul era mai bun (si totusi cam dulce dar avea o aroma buna). La amiaza mi-au disparut toate temerile in privinta mancarii si mi-am dat seama ca vom avea papica buna si altadata: cartofi natur cu file de peste. Hmmm... yummi... :))
La micul dejun primeam de obicei margarina cu marmelada sau branza topita, biscuiti sau eugenii si o ceasca de ceai sau lapte. La amiaza aveam doua feluri: felul unu nu prea era pe placul meu pentru ca era ciorba acrita cu bors si eu nu mai consumasem pana cum asa ceva si mi se parea prea acra pentru gustul meu, dar totusi mancam cate putin. La felul doi aveam ori cartofi (natur sau piure) cu carne (peste sau pui) ori mazare (tot cu carne), iar la desert primeam un mar. In cazul mancarurilor de cartofi primeam varza sau castraveti acri. Am remarcat faptul ca aroma este alta si datorita modului in care sunt conservate... nici astea nu prea mi-au placut. Cina a fost mai consistenta in doua seri cand am primit orez cu carne si cartofi cu carne (in urmatoarea seara), in rest, mamaliga, unt sau macaroane cu branza si nelipsita ceasca de ceai. Intr-o seara stiu ca am mancat ceva bun, dar inca nu am aflat ce anume am mancat :))

Pe scurt, conditiile si mancarea au fost bune si miercuri seara cand mi-am facut bagajele parca o parte din mine vroia sa ramana acolo si m-as reintoarce oricand cu cel mai mare drag :)

luni, 20 aprilie 2009

Calatoria spre Botosani

Despre tot ce am facut in cele 6 zile in Botosani (doar 4 petrecute in oras, plus doua pe tren, egal 6 zile) ar fi multe de spus de aceea am sa le iau tot pe bucati.
DRUMUL SPRE ORASUL care a gazduit anul acesta faza nationala a olimpiadei de limbi clasice (latina si greaca) a fost cum nu se putea mai bun. Trenul nu a fost aglomerat, peisajele din cele trei mari unitati de relief strabatute m-au fascinat, iar compania a fost excelenta.
De ce imi era mie frica: faptul ca nu aveam tren direct Oradea-Botosani si sa pierdem trenul de legatura. Am luat acceleratul Timisoara Nord-Iasi din Oradea la ora 10 sambata dimineata. Pana la Cluj-Napoca s-a folosit o locomotiva diesel deoarece ruta Oradea-Cluj-Napoca nu e electrificata. Am ajuns cu bine pana la Cluj-Napoca unde trenul a avut o stationare de vreo 18 minute pentru ca s-a schimbat locomotiva cu una electrica. Am profitat de stationarea lunga si am mers in gara la cabinetul acela unde te lupti cu tine insuti pe un scaun de ceramica. Taxa: 1 leu (cam mult avand in vedere ca acolo mergi sa lasi ceva, nu sa iei). Macar a fost curat si pe cat posibil incerc sa ma feresc de mersul in toaleta in tren (da` pana la urma am ajuns si acolo, la intoarcerea acasa).
De la Cluj la Veresti trenul parca zbura. Avea viteza destul de mare, mai mare decat cu locomotiva diesel. Oricum, viteza locomotivei conta mai putin, eram prea ocupata sa ma uit pe geam ca disperata cu aparatul foto in mana (inca ma mir cum de m-au tinut atata doi acumulatori).
Si pana Cluj Napoca am avut o calatorie atat de placuta, linistita, parca-parca incepusem sa cred ca transportu feroviar a evoluat si in Romania si acum circulam ca in Occident. Da` de unde! :-j La Gherla s-a urcat in tren pe la usa din spate a vagonului o satra de "aborigeni", muieri cu puradei dupa ele si in spatele lor si in brate plus un "Mos Nicolae", cum l-a botezat doamna profesoara. Au venit la cersit, logic! Am crezut ca ma apuca palpitatiile cand am vazut ca i-a trimis conductorul pe toti mai catre celalalt capat al vagonului si o Maria-Mercedesa deschide usa de la compartiment. Nicio sansa :)) Usa i-a fost trantita in nas! Nu dupa mult timp apare alta Siracuza sau Lisabona, sau whatever, ziceti-i cum vreti, pune mana pe usa de la compartiment, o deschide pe jumatate si incepe sa-si planga de mila. Nu apuca sa zica "aveti mila" ca e intrerupta de doamna profesoara: "N-avem!" :))
La Dej am scapat de "doamnele" si am putut sa ies si eu putin pe coridor, dar nu ma tineam de barile acele de siguranta de langa geamuri, motivul fiind clar faptul ca "madamele" au pus mana pe ele. Mai bine foloseam usa de la compartiment ca propta :))
Am mers in compartiment, ma asez linistita pe scaun, ma holbez pe geam afara si aud: "Bere rece, inghetata, corn cu ciocolata, alune, seminte..." si se repeta faza asta de cateva ori pana la Beclean (Adela stie) :))
Am ajuns la Veresti fara niciun minut intarziere (minune!) de unde trebuia sa schimbam trenul. Am luat un personal (Veresti-Botosani, cred) Saracul, cred ca era cel putin bunicul Sagetii Albastre (adica era un automotor ce semana cu un tramvai) care avea viteza, s-o numin normala inspre turbata si facea un zgomot de ziceai ca mergi cu elicopteru`. Aici, pe personalul asta ne-am adunat elevi participanti la olimipada din tot vestul tarii cum ar fi Aradul, Clujul, Timisul etc. Si aici l-am vazut prima oara pe "Mircea Solcanu 2", voi nebunilor! (Nu te rade, Andreea:)) ) Un om ingamfat, cine ii ca el, care a incercat sa ne descurajeze... :-j
Am ajuns la Botosani cu bine pe la ora 9 seara... Vai obosita eram....

CELE MAI REUSITE POZE

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Tired, but happy :)

Am ajuns joi seara din Botosani da` imi era prea lene sa ma apuc sa scriu ceva. Drumul a fost luuung si obositor, trezirile de dimineata suparatoare si obligatorii.
Dar a meritat, desi am luat premiu special macar ma simt impacata ca nu mi-am facut judetul si scoala de ras in fata celorlalte judete, Bihorul desi avand doar 4 participanti, intorcandu-se acasa cu tot atatea premii. 3 dintre noi am luat premii speciale, dar la clasa a X-a am reusit sa avem un premiu I, si totodata cea mai mare nota de anul acesta la nivelul celor patru clase de liceu (se zvoneste ca la anu` Oradea va gazdui olimpiada... Om trai si om vedea :D)
Dupa cum am spus si in articolul precedent, aceasta perioada petrecuta in Botosani m-a facut sa-mi schimb parerile despre moldoveni. Ei nu sunt asa cum ii considera unii. Daca inainte eu credeam ca sunt feluri si feluri de oamneni si ca fiecare padure are uscaturile ei, acum am ajuns la dezamagitoarea concluzie ca la noi oamenii sunt mai rautaciosi si mai necivilizati decat spun ei ca ar fi moldovenii (din Botosani cel putin).
Despre cele vazute si petrecute in Botosani ar fi multe de povestit de aceea am sa public idei, poze, concluzii din cele 6 zile pe sectiuni:
  • Calatoria spre Botosani (cu trenul)
  • Conditiile de cazare si masa
  • Vizite si evenimente organizate cu ocazia Olimpiadei de Limbi Clasice
  • Orasul Botosani si locuitorii acestuia
  • Intoarcerea acasa (tot cu trenul)
  • Amintiri

vineri, 10 aprilie 2009

Ready to go

11.04.2009 e ziua cea mare, ziua plecarii. Ma asteapta o calatorie lunga de 533 km cu doua trenuri pana la destinatia finala, Botosani. Olimpiada va fi luni, 13.04 (o zi norocoasa, sper :D ) Imi voi petrece acolo practic toata vacanta, voi veni acasa in Joia Mare, adica in 16. Dar nu-mi pare rau pentru ca merita, nu stiu cand voi mai avea sansa asta de a participa la o olimpiada nationala sau de a ajunge in partea aia a Romaniei si de a cunoaste oameni noi, locuri noi...
Despre Bucovina am auzit ca e o destinatie de vacanta excelenta cand vrei sa cunosti mai multe despre traditiile romanesti care acolo inca se pastreaza.
Voi fi departe de casa dar nu voi regreta plecarea asta care presimt ca o sa imi faca bine si o sa fie o experienta in plus care sa ma faca sa imi schimb anumite pareri preconcepute despre unii oameni...

Pana ce ma intorc trebuie sa le urez la multi ani celor care isi vor serba onomastica de Florii :D Asadar, LA MULTI ANI si fie ca toate dorintele sa vi se implineasca!

luni, 6 aprilie 2009

Ham-ham!


Cred ca poza vorbeste de la sine:)) Daca ar putea vorbi creatura asta inocenta cred ca ar spune urmatoarele lucruri:
"Sunt cel mai nou membru al familiei mele, si in acelasi timp cel mai pufos. Mama mea este o catelusa draguta, cuminte si jucausa. M-am nascut in urma cu cateva saptamani cand afara era foarte foarte frig si eu zgribuleam in cusca langa mama si sora mea, dar n-am apucat sa vedem cu ochii nostri zapada alba. Acum e primavara, e cald si frumos... pot sa ies din cusca cand vreau si sa "inspectez" curtea :>, care e plina de multe alte creaturi ciudate... cu pene si cioc, mai mari sau mai mici. Cele mici sunt preferatele mele, imi place sa le alerg atunci cand vin sa manance alaturi de cele mari, pacat insa ca nu le prind niciodata pentru ca se sperie si se inalta spre cerul senin. In curte mai gasesti multe lucruri interesante: o gramada de lucruri de rontait, lemne pe care sa te cateri (pacat ca eu sunt prea mic ca sa ajung in varf:|) sau, ieri am gasit o chestie pe care daca puneam labuta se lasa in jos si cand imi trageam labuta revenea la forma initiala, despre care am auzit ca se numeste "burete". Stapanii mei sunt cam indecisi in privinta numelui... unii imi zic Ciuciu, altii imi zic "Bobby", dar eu parca prefer Bobby, doar are influente straine:> In rest ce sa va mai zic, ieri am fost "atacat" de mangaieri si alinturi :x si mi-am pus labuta mea in palma autoarei blogului atunci cand mi-a cerut. Ma joc cu surioara mea dar adesea se intampla sa ma bata pentru ca eu sunt mai timid si nu dau in fete. Daca vreau sa vad ce rontaie ea, sare la gatul meu si ma scutura de parca as fi electrocutat :( Va place privirea mea de catelus inocent? ;;) "