marți, 10 noiembrie 2015

#jurnaldecalatorie în Antalya cea însorită

Ziua I: Plecarea
Astăzi nu mai am stare. Simt nevoia să evadez din mrejele citadinului contemporan. Mă deprimă peretele gol și rece, cadaveric. Mă deprimă marșul cadențat al tastaturii pe care o lovesc parcă de-o veșnicie. Mi-aș dori să fiu iar studentă, să gust și eu din experiențele de tip work and travel sau să câștig la loterie, să îmi permit circuite cu avionul pe tărâmuri asiatice. Dar îmi accept condiția și mă bucur nespus pentru un sejur în Antalya, găsit la ofertă la CND Turism - Vacanțe Speciale. Presimt că această vacanță va fi cu totul specială, căci vreau să surprind emoțiile în starea lor autentică, în suflet, în gând, voi ține și un #jurnaldecalatorie, dar renunț la amintirile electronice, trăite și filtrate prin zeci de ecrane. Așadar, mi-am făcut bagajul și am plecat la aeroport.
Călătoria a fost liniștită. Când am ajuns la hotel se lăsa seara, așa că, înainte de cină, am ieșit să fac cunoștință cu marea...

Ziua II: Soare, nisip și mare
Toată dimineața mi-am petrecut-o pe plajă. M-am așezat pe nisipul jilav, în timp ce valurile înspumate ale Mediteranei mă izbeau domol. Am ales să petrec această vacanță doar eu cu mine tocmai pentru a mă regăsi și pentru a mă încărca cu energie pozitivă, doar așa puteam medita mai mult și eram liberă să sorb cu nesaț din frumusețea acestui colț de paradis. După masa de prânz, care a fost excelentă, m-am plimbat prin grădina luxuriantă a hotelului. Spre lăsarea serii aveam o nouă întâlnire cu orizontul și nu puteam pierde momentul în care soarele spune „Noapte bună!”, scufundându-se în leagănul de apă și stâncă... 

Ziua III: Croazieră pe Mediterana
Sunt un simplu om, un biet muritor de rând. Am trăit o iluzie, credeam că sunt capabilă să jonglez cu cuvintele după bunul meu plac, să le înzestrez cu sens, cu viață. Astăzi mi-am conștientizat umila condiție. Îmi sunt insuficiente cuvintele, cele pompoase par și mai goale, și mai lipsite de sens. În modestul vocabular al omului nu există termeni care să descrie cu maximă acuratețe toate senzațiile pe care le-am experimentat astăzi. În largul Mediteranei, preț de câteva ceasuri cât a durat croaziera, am trăit un șir întreg de epifanii, care m-a ajutat să-mi redescopăr latura pierdută în viteza cotidianului, am trăit un amalgam de beatitudine, comuniune cu natura, combinate cu o stare de relaxare desăvârșită și alte câteva zeci de senzații ale căror denumiri n-au fost consemnate în lexiconul nostru profan...  Iartă-mă, dragul meu jurnal, știu că goliciunea paginilor tale tânjește după cuvinte, dar condeiul meu nu e capabil să traducă în semne grafice toate sentimentele și imaginile de astăzi...

Zilele IV-V: Carpe diem!
Mi-am petrecut aceste două zile pe plajă. Soarele a fost blând, briza răcoroasă, iar nisipul la fel de fin. Marea era parcă și mai frumoasă, era limpede ca și cum, în vremuri străvechi, toate lacrimile zeilor antici ar fi căzut pe acest loc, dând naștere unui paradis maritim fără pereche în această lume. Spre surprinderea mea, două individe considerau că sejurul devine plictisitor, că totul e o rutină plajă-hotel-plajă. Eu, în schimb, vedeam mereu altfel unduirile valurilor, simțeam altfel fiecare pas pe care îl făceam pe covorul de nisip, fiecare rază de soare lumina în felul ei, iar corul pescărușilor suna întotdeauna diferit. Dacă sufletul ți-e orb, degeaba mai ai ochi...

Ziua VI: Bazarul
Pentru penultima zi am ales o excursie organizată, prin bazarul din Antalya. Când am ajuns, parcă pășisem într-o cu totul altă lume, într-o dimensiune arhaică. În aer pluteau aromele chebap-ului autentic, iar standurile cu mirodenii intensificau delirul gastronomic și olfactiv. Doi pași mai sus mi-au furat privirea dulciurile colorate. A fost o experiență unică, pentru prima oară în viață, prin intermediul aromatului rahat lokum, am reușit să gust culorile. Aș fi venit până aici pe jos și înot, doar de dragul acestui dulce atât de rafinat... Neobservate nu puteau trece nici opulentele bujuterii lucrate manual. Și de piatră să fi fost și tot îți săreau în ochi, când întorceai mirat capul după negocierea zgomotoasă, deghizată în ceartă de care te loveai la fiecare pas. Ajunși în centrul bazarului, forfota se învpluia cu ritmurile instrumentelor tradiționale. Lumea stătea la masă și savura diverse preparate care-ți inundau mirosul. Întregul bazar prindea viață acum, spre înserat. Această experiență m-a făcut să gust din nectarul tradițiilor turcești, aici am savurat cultura autentică a acestui colț de lume în cea mai pură și concentrată formulă. Era noapte când am ajuns la hotel. Sunt istovită, dar am vrut neapărat să consemnez un strop din oceanul de amintiri de astăzi. În inimă arde dorința de a revedea plaja. La dimineață, poate.

Ziua VII: Întoarcerea
M-am trezit pe melodia stropilor de ploaie care se izbeau cu putere de ferestre. Lumina orbitoare a unui fulger pătrunde prin draperiile trase. După câteva secunde un tunet răsună asurzitor. Speranța unor ultime clipe pe plaja aurie s-a stins, un sentiment de profundă dezamăgire inundându-mi sufletul. Era ca și cum ai pleca fără să îți iei rămas de la un bun prieten, fără să știi când te vei mai întoarce și când vă veți revedea. Mi-am făcut bagajele și am plecat spre aeroport, gândindu-mă că aș rămâne lefteră dacă ar trebui să plătesc taxe suplimentare pentru valizele ticsite cu amintiri și imagini pe care mi le-am strâns în suflet. Tot ce mai rămâne de făcut este să mă resemnez și să revin la cele cotidiene... Să deschid ochii. Clipesc de câteva ori, ca să mi se limpezească privirea. În fața mea stă același perete gol, același laptop, același ecran rece, pe care tronează o fotografie cu o minunată plajă din Antalya. Tristețea îmi învăluie sufletul ca o ceață densă. Vlăguită, mă uit în calendar. E noiembrie, așa că am izgonit ceața din sufletul meu, căci e suficientă ceață afară. Mai bine îmi încălzesc sufletul cu două raze culese din soarele închipuit, din Antalya...



P.S. Data viitoare când voi dori să fug de goliciunea cotidianului, voi alege coloratul Istanbul ca destinație.



Articol scris pentru SuperBlog 2015

Niciun comentariu: