vineri, 27 noiembrie 2009

Scurt moment de visare... (sau eseul meu la psihologie)

De multe ori ne intrebam de ce viata e asa de grea si de cruda uneori. De ce? O intrebare simpla care nu duce la niciun raspuns daca nu reusim sa vedem dincolo de perspectiva monotona a vietii, unde totul e gri, sters si sobru. Niciodata nu am dat o pata de culoare panzei pictata doar in alb si negru, nu mai regasim bucurii in lucrurile aparent marunte: emotia unui nou rasarit de soare, surasul unui prieten drag, dansul stropilor de ploaie ce cad pribegi din inaltul cerului, linistea unui apus suav.
Daca ar fi sa pot schimba lumea si s-o reconstruiesc nu as tine cont de nicio regula, as scoate total din vocabularul lumii cuvintele "sobru" si "monoton", daca as putea sa schimb forma Pamantului as face-o. In locul sirurilor parca nesfarsite de blocuri cenusii as vrea sa vad cladiri colorate, pline de viata, de diferite forme si marimi, cu ferestre mari impodobite de flori. Din gunoaiele aruncate pe strada sa rasara flori si sa infloreasca atunci cand ridicam inapoi deseurile atunci cand ne dam seama ca am facut o greseala. In locul stropilor de ploaie as vrea sa cada stele mici, stralucitoare, care sa raspandeasca magia lor si sa dea licariri lumii dominate de culoare. Ar fi elementul ce ar desavarsi o lume pe care o consideram ideala. Ritmul vietii este un element ce trebuie schimbat. Totul e o aritmie, un ritm neregulat ce produce doar haos si irascibilitate. As vrea ca lumea mea sa fie o melodie interpretata de cei mai buni si talentati cantareti: pasari si insecte care isi canta libertatea pe acordurile batailor aripilor, oameni care se bucura deopotriva cu acestea si aduc un omagiu naturii respectand-o. As vrea ca oricine sa poata vedea dincolo de granitele orizontului, astfel incat sa ajungem sa vedem infinitatea Universului daca ne dorim asta. Scriitorul brazilian Paulo Coelho sustinea in romanul sau "Alchimistul" urmatoarele cuvinte: "Cand iti doresti ceva cu adevarat , tot Universul conspira la indeplinirea dorintei tale". Eu pot sa-mi cladesc aceasta lume de la fundatie pana la cele mai mici finisaje pentru ca am cel mai loial ajutor la dispozitie: imaginatia. Aceasta reprezinta rama tabloului proaspat pictat pe o panza ce la inceput nu reprezenta nimic. Dupa ce doar cu o pensula numita "dorinta" am contuat liniile unei lumi noi, nepangarite de sentimentele de ura sau tristete putem agata rama, suportul picturii, pe un perete al sufletului nostru si s-o prezentam tuturor ca o creatie proprie fara sa ne sfiim.
Fara sa ne dam seama am ajuns pictorii propriei noastre creatii.

vineri, 20 noiembrie 2009

M-am intors...

... si am adus si iarna cu mine. Dupa ce vin de la scoala obosita de zici ca am primit un ciocan in cap, nu mai am timp si de scris pe blog. Ajung acasa si prefer sa ascult muzica si sa lenevesc decat sa tot scriu (cred ca daca o sa mai scriu mult o sa ajung in situatia sa dezvolt o fobie fata de scris).

De cand n-am mai scris s-au intamplat multe...
Mi s-a stricat telefonul!!!
Ok, dramatizez cu "!!!". Asta a fost luna trecuta ;))
L-am dus in service si se pare ca acum merge destul de bine. Dupa ce a intrat prima data in coma anul trecut chiar de Craciun, se pare ca iar a facut atac cerebral, desi la inceput mi se parea o forma grava de schizofrenie, sau chiar gripa porcina. Am stat fara el o saptamana. Acum, ca sa ma asigur ca il termina de pe o zi pe alta, ar trebui sa sun la service si sa le spun: "Vedeti ca in octombrie am avut telefonul in service!!! Sa aveti totul pregatit pentru luna decembrie cand o sa faca infarct!"

Mi s-a stricat calculatorul!!!
...ca sa continuam sirul "mi s-a stricat", "mi s-a rupt", care au ca urmare "m-a luat cu lesin". Acum trebuie sa ma falesc cu faptul ca AM STAT 4 ZILE FARA CALCULATOR!!!. Cu siguranta n-am fost eu :O
Ce a avut? Diaree. Se bloca si daca statea si se uita el la mine, ce sa ma mai uit io la el??! Cred ca e singurul care se conformeaza noii legi cu privire la varsta de pensionare. Desi merge mai rau decat o baba de 80 de ani, isi ia frumos toiagu` in mana si incet si cu rabdare isi face treaba.

M-am uitat la filme
Cred ca acum se intelege mai bine de ce de multe ori cand aveam putin timp liber nu scriam pe blog... preferam sa ma uit la un film :D Si chiar am vazut cateva care chiar merita. Nici acum nu am reusit sa vad ceva interesant in filmele de groaza deci si acum prefer sa ma uit la comedii sau orice alt film care merita vizionat. In acest context, am vazut She's the Man, o comedie savuroasa, plina de faze comice, Les Choristes, o drama frantuzeasca care merita orice lauda, o alta drama, de data aceasta italiana Rosso Come Il Cielo, care te impresioneaza pana in adancul sufletului. Era sa uit de filmul care mie mi se pare cea mai reusita comedie. Cred ca l-am mai vazut de vreo 10 ori pe HBO pana acum, dar nu conteaza, m-am distrat la fel de tare ca la inceput de fazele comice din Johnson Family Vacation care nu sunt putine deloc.

Am citit :|
Verbul la perfect compus e insotit de ":|" pentru ca nu am inteles nimic din ceea ce am citit. E o carte de-a lui Gheorghe Eminescu despre Napoleon Bonaparte. Cartea prezinta campaniile celui ce probabil a jucat cel mai important rol in istoria Frantei, insa fara ca eu sa inteleg ceva :)) Majoritatea capitolelor povestesc strategii de razboi. Am inteles doar capitolele despre perioada petrecuta pe insula Elba si pe insula Sf. Elena.
Pentru romana am avut de citit La Tiganci de Eliade. E o nuvela interesanta, dar cam greu de descifrat la prima lectura.

Am castigat un proiect!
...dar despre asta va spun altadata:D

luni, 14 septembrie 2009

West City Radio

Plictisita de melodiile din playlist-ul de la Winamp am cautat ceva "ascultabil" si am regasit un post de radio de care pur si simplu m-am indragostit anul trecut in cele 5 saptamani petrecute la Timisoara.

Doar muzica buna, fara cantece de cocalari sau pitzipoance, artisti si melodii celebre care te bine-dispun in orice moment al zilei.

Din pacate postul de radio se poate asculta doar in Timisoara pe frecventa 88,8 FM si eram dezamagita cand am venit inapoi in Oradea ca nu voi mai putea asculta muzica aceea care ma facea mereu sa zambesc si sa devin mai optimista. Din fericire este disponibil pentru toti ascultatorii de muzica buna pe Internet.

Acum ma delectez cu muzica buna :X
Convingeti-va si voi aici :D

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Merita sa mananci in oras?

Un mic test :D
Meriti sa mananci in oras?
Fii tare!
Momentan esti intr-un echilibru fragil, pe care prietenii mai grasuti incerca sa-l distruga. Ei au impresia ca mananci la fel de mult ca si ei, si incerca sa te indemne la placeri gurmande exagerate.



Ceea ce ei nu observa este ca ai o idee despre dieta si alimentatie sanatoasa.



Daca reununti si la snack-urile nesanatoase, nu va trebui sa-ti pui niciodata problema daca sa mananci in oras sau acasa.

vineri, 11 septembrie 2009

How to make money on economic crisis time

Deschide-ti o crashma, un bar. Betivi se vor gasi oriunde si oameni care sa bea (macar) o bere. Doar in cartierul unde stau sunt 5 astfel de localuri distribuite pe 4 strazi relativ mici ca lungime.
Se pare ca inca este o afacere profitabila, chiar si pe timp de criza. In timp ce marile intreprinderi ies de pe piata din cauza crizei, barurile apar ca ciupercile dupa ploaie. Ce-i drept, cei mai labili cu duhul vazandu-se in ipostaza de someri se afunda la o masa intr-un bar si uita sa mai plece acasa.

Si ca sa vedeti pana unde poate ajunge inventivitatea romanilor si strategia de marketing in Romania, la cateva strazi distanta de mine este un alt bar care face cunoscuta clientilor situatia initiala, cand intra in bar, si ipostaza in care se vor afla cand vor iesi:
Deci, cine ma insoteste "La Castani"? :))

marți, 8 septembrie 2009

Surprize! Surprize!

Buna! Bine ati venit la "Surprize! Surprize!" Eu sunt Andreea Marin, gazda acestei emisiuni, nu-i asa?
NU! Nu-i asa :)) Sunt tot eu, Weweritza si nu moderez nicio emisiune de genu`.
Doar ca ieri am fost la un cabinet oftalmologic la control si am mers cu autobuzul. Statia de autobuz e la vreo 10 minute distanta de acasa. Totusi e bine ca strazile sunt foarte linistite, fara masini care sa te arunce 10 metri in spate cand trec pe langa tine.
Spiritul critic al romanilor continua sa socheze si aici.

miercuri, 22 iulie 2009

Ce ma trezeste pe mine dimineata?

Ce poate fi mai placut intr-o vacanta decat sa dormi pana dupa ora 9? Doar ca se mai intampla sa fii trezit in diferite imprejurari.
Personal, am sesizat 3 lucruri care ma trezesc pe mine in ultimul timp:

O pasare care ma scoate din sarite aproape in fiecare dimineata. Pe la ora 6 incepe sa urle ca descreierata prin copacii din gradina din fata blocului. E incredibil! Unde e Nica sa o prinda si s-o duca la targ???

O greseala la telefon m-a trezit in urma cu cateva zile. Telefonul era pus pe vibratii si l-am auzit. Cu ochii mai mult inchisi decat deschisi ma uit la numar: un numar de Cosmote pe care nu-l aveam in agenda. Somnoroasa cum eram, am raspuns:
Eu: "Da!"
O voce de barbat: "Aoleu! Am gresit numarul!!!"
Bine... (ma gandesc) Am adormit cu greu pe la vreo 7.

Copite de cai. Stiu ca suna oarecum absurd si totusi pe buletinul meu scrie ca am domiciliul stabil in municipiul Oradea, nu intr-un sat. Nu cred ca este zi lasata de Dumnezeu pe Pamant in care sa nu treaca vreo caruta cu tigani pe strada. Pe la vreo 9 auzi tropait de potcoave pe sosea. O fi din cauza ca vor sa ajunga la containerele de gunoi de pe strada vecina inaintea celor de la RER.

Acum merg pana sambata in sat. Acolo ma vor trezi cocosii, cainii, vacile cand merg la pascut, mâţa bunicii care miauna ca disperata etc. Macar voi adormi repede citind romanul lui Eliade, "Maitreyi".

miercuri, 15 iulie 2009

Picturi si inscriptii rupestre contemporane

"Arta este efortul necontenit de a concura frumuseţea florilor."

Asta spunea depre arta marele pictor contemporan Marc Chagall. Daca ar fi sa raportam aceasta fraza la cultura si educatia unor romani, singura floare cu care ar putea concura ar fi ori spinii de pe marginile soselelor denivelate si pline cu gropi, ori cu acea
floare frumoasa, mov, care creste adesea pe campurile romanesti (hai s-o numim mai frumos "rochita-tigancii")
De multe ori cand merg undeva pun aparatul foto cu mine (Canon PowerShot A560), iar cand nu il am la mine, ma descurc cu camera de 2MP a telefonului (un Sony Ericsson V640i).

Se intampla sa surprind adevarate "minuni" ale artei contemporane nationale, pe care le-am clasificat in trei categorii:

1. ARTA RURALA
De exemplu, curiozitatea mea de a vedea peretele unui tunel m-a impins sa fac o poza cu blitz atunci cand am trecut cu trenul prin unul din cele 15 tuneluri traversate de la Oradea la Botosani. Surpriza! Cei care trecusera pe acolo (pe jos!
) s-au gandit sa personalizeze putin cu o scrijelitura peretii mucegaiti ai tunelului, probabil in speranta ca si altcineva va vedea opera de arta. Li s-a indeplinit dorinta. Inscriptia a fost imortalizata. Pictura preia motivul "Miorita din Pipera", fiind o creatie 100% populara datorita autorului necunoscut.
Cred ca autorii erau posedati de marele autor Tudor Arghezi si de cunoscutul sau volum de poezii, "Flori de mucigai". Totusi, ca un sfat: mai mergeti la
niste ore de caligrafie!

2. ARTA URBANA
Aici ar intra picturi ca: "Suporterul inflacarat" de Petre Picaso, alias "Haiducul", care surprinde un mesaj pentru o echipa adversa folosind termeni argotici scrisi cu grafitti expimand o urare de bine: "M*** Dinamo". Pictura este expusa intr-o galerie (gardul unei case) pe strada Col. Buzoianu din Oradea. O alta pictura rupestra este o compozitie plastica a marelui pictor Fane Lucica de la Botosani intitulata "Contract vanzare-cumparare" care surprinde un anunt important: "Vand nevasta 10000000000000000000 euro, negociabil". Opera poate fi vizitata zilnic intre orele 00.00-24.00 la statia de tramvai de langa piata din Botosani. Rugam numerosii vizitatori sa nu foloseaca blitzul pentru ca markerul folosit de marele pictor s-ar putea sa paleasca in timp. Dar cu siguranta piesa de rezistenta a vernisajului de arta contemporana este celebra lucrare "Tramvaiul cu boi" de Nick Ghiury-escu. Este cu atat mai speciala cu cat nu oricine are norocul sa o vada. Aceasta pictura este expusa doar in unul din tramvaiele de pe linia 1 din Timisoara si ca sa ajungi sa o vezi trebuie sa iei la rand toate tramvaile de pe linie. De curand, marele pictor a fost intr-un proces cu autorul tabloului "Suporterul inflacarat" deoarece a fost suspectat de plagiat in conditiile in care in ambele picturi se gasesc aceleasi motive.


3. ARTA ROMALES-COCALAR
Se intalneste cu precadere in zonele urbane, dar si in cele rurale, unde este mai slab dezvoltata deoarece acest tip de arta are doua ramificatii aparute in urma majorarii intelectului reprezentantilor din mediul urban cu 0, 0001 % fata de numarul de la pantofi, in timp ce reprezentantilor din zona rurala acesta este intr-o continua scadere, la fel ca si bugetul romanilor pe timp de criza.
In arta contemporana aceasta categorie are aceeasi importanta ca Renasterea in Italia evului mediu, o trezire la realitate (ca atunci cand ne trezeste pe noi cineva dimineata si zicem : "Mai dorm 5 minute" tot asa de vreo 5-6 ori). Sa nu uitam si rolul moralizator, deoarece aceasta pictura a fost preluata si in literatura ca o fabula intitulata "Clanta si usa". Atat pictura cat si fabula sunt semnate de multi-talentatul megastar van Gogh de la Oradea, Printul Ardealului.
Observati armonia dintre partea scrisa (mesajul propriu-zis) si partea pictata reprezentata de adaptari grafice ale "hemoticoanelor" care este pe persoana fizica detinute de Badea Iahu Mesenjer de la Hamerica.


Sper ca v-a prins bine lectia de cultura de astazi.
Va mai astept la cursul urmator! :)
Intrarea si inscrierea sunt gratuite pentru elevi si studenti in fiecare zi, la orice ora.

marți, 2 iunie 2009

Si veveritele?

Azi am avut o ora de biologie mai lejera, profa ne-a scos la gradina zoologica din oras ca sa ne vorbeasca despre regnul animal. La ora 12 ne-am tirat de la scoala si am mers catre zoo. In urma cu cateva zile am citit in presa locala despre doi puiuti de caprioara adusi aici.

Astazi am avut ocazia sa ii si vedem. Erau atat de micuti si de dragalasi... In rest, gradina a cam pierdut din membrii. Nu am mai vazut tigrii, cerbii sunt mai putini, pisica era doar una, nutriile erau pe "idle" etc

In schimb erau gaini si rate de zici ca era ferma. Un alt lucru pe care l-am remarcat era hrana ursilor: nu mananca domnii numai grapefruit si portocale. Cele mai simpatice mi s-au parut maimuticile care isi vedeau de activitatile lor: fugeau prin cusca, se dadeau in leagan, se cautau de purici si una chiar a stat la poza :)




Ce as fi vrut eu sa vad si nu au? VEVERITE!!!
Sa inceapa invazia veveritelor!!! :))

luni, 25 mai 2009

Am o imaginatie extra-super-mega bogata!

Cateodata stau si ma mir de mine insami ce idei trazite in vin in cap: sa fac cu mana la oameni cand sunt in tren sau in autocar si multe altele. Insa, noaptea imaginatia mea o ia razna rau de tot!

Nu pot sa ma abtin sa nu rad cand imi amintesc ce am visat intr-o noapte dupa ce am venit acasa din Botosani:
Se facea ca m-am intalnit pe strada cu profa care ne-a insotit la olimpiada si mi-a propus sa ma duc la un concurs de latina care se sustinea la noi in oras, la liceul pedagogic.
Fiindca tocmai ma intorsesem din Botosani, ma simteam pregatita asa ca m-am prezentat la examen.
Cand am intrat in sala, mi s-a dat o foaie sa semnez, un fel de tabel nominal. Pe acel tabel erau trecute mai multe persoane, insa numai eu si inca 3 ne-am prezentat.
Ni s-au dat foile de examen care semanau a lucrari de gradinita, colaje cu floricele facute din hartie glasata colorata si nu stiam nici macar unde sa scriu.
Pana m-am tot uitat eu pe foaia aia au aparut o gramada de elevi de s-a umplut sala.

Pana aici, nimic foarte interesant. Partea patetica abia acum urmeaza. In sala de examen a aparut "profesorul supraveghetor" (cica) : nimeni altul decat... Calin Popescu Tariceanu !!! (bine ca nu l-am visat intrand in clasa cu motoreta cu tot ca atunci era culmea culmilor!)

Nu stiu cum sau ce factori m-au determinat sa visez acest personaj politic deja iesit din functia de premier care nici macar nu apare asa des la TV.
Probabil olimpiada m-a solicitat prea mult psihic si de aceea imaginatia mea a luat-o "peste hetiuri", vorba ardelenilor :))

Later edit: Sau poate fostul premier isi planuieste debutul in cariera de dascal si atunci eu o sa ajung o super-vedeta la OTV ca fiind fata ce viseaza viitorul sau mai bine nu mai zic nimic! :))

vineri, 22 mai 2009

Uleiul de ricin

Nu sunt genul de persoana care sa iasa in evidenta prin machiaj sau vestimentatie trendy-flendy, iar cand merg la scoala de obicei folosesc doar rimelul. Tin minte ca primul meu rimel a fost Great Lash Waterproof de la Maybelline. Pe atunci ma dadeam cu rimel ocazional. De atunci am incercat rimeluri de la mai multe firme: Avon, Miss Sporty, Rimmel etc. Anul trecut, cand am inceput sa folosesc rimelul aproape zi de zi am revenit la cel de la Maybelline, dar dupa un anumit timp genele incepeau sa cada seara cand ma demachiam asa ca am incercat un rimel de la Miss Sporty de care am fost foarte multumita, insa dupa anumite perioade de folosire imi afecta genele.
Ieri am aflat pe un forum despre uleiul de ricin care are proprietati de refacere a parului si implicit a genelor. Se gaseste la Plafar la un pret acceptabil si ce e important: e natural.
Azi l-am aplicat prima data (cu periuta unui rimel vechi) si sper ca va da rezultate.
Uleiul de ricin am auzit ca e des intrebuintat atat pe cale interna, cat si externa. Ricinul are un efect purgativ si laxativ (slava Domnului ca n-am nevoie de el in acest scop) administrat pe cale orala si de asemenea este recunoscut si pentru proprietatea lui de a reface firele de par, stimularea cresterii parului, hidratatrea unghiilor etc.
Cand am vazut cum arata ricinul, ca planta, mi-am adus aminte ca in urma cu cativa ani si bunica mea avea in curte un ricin, insa nu stia nimeni nici cum se numeste, cu atat mai putin beneficiile ei si era considerata o planta ornamentala.

miercuri, 22 aprilie 2009

Botosani- Cazare si masa

Am ajuns in Botosani seara pe la ora 9 cu un tren personal ce vajaia mai ceva ca stindartul dacilor. La gara ne-au asteptat elevi ai liceului A.T. Laurian de care apartineau internatul unde am fost cazati si cantina. De la gara la internat am mers cu microbusul. Am fost doar doua fete din judetul Bihor si am impartit camera cu inca trei fete din judetul Bacau deoarece camerele aveau cate 5 paturi. Camerele erau mari, cu mult mai mari decat cele din internatul liceului la care invat eu in Oradea, unde sunt doar cate trei paturi, iar camerele sunt mai mici, dar fiecare avand baie proprie. In internatul Colegiului National A.T. Laurian camerele nu au baia lor, ci au o baie comuna (mare) pe fiecare palier, o baie moderna, curatica, dar uneori parca mirosea urat in "sala tronurilor".
De conditiile de cazare am fost multumita, dar parca se putea si mai bine. Fiind o zona mai nordica climatul e mai rece, iar instalatia termica nu a functionat suficient pentru a incalzi camera si paturile erau subtiri da` mi-am pus io haine de acasa si n-am inghetat ;))
De cand am fost internata anul trecut 5 saptamani in spital in Timisoara parca privesc cam fara incredere deplasarile pe termen lung cu masa asigurata. Dupa "festinul" de acolo parca ma tem ca nu cumva sa mai intalnesc macaruri din alea, de aceea aveam marea curiozitate inca de cand am auzit ca voi merge in Botosani :"Ce vom primi de mancare?" avand in vedere faptul ca sunt cam pretentioasa la mancare. Pentru ca sambata seara am ajuns dupa ora 9 nu am primit cina. Duminica dimineata, la ora 7:30 desteptarea. M-am dus ca tot omu` la toaleta, am rezolvat problemele, m-am spalat pe dinti etc, etc. si m-am dus la masa. Am ramas afis! Meniul semana mult cu cel din Timisoara: margarina si ceai, dar aveam in plus branza topita si o eugenie, iar ceaiul era mai bun (si totusi cam dulce dar avea o aroma buna). La amiaza mi-au disparut toate temerile in privinta mancarii si mi-am dat seama ca vom avea papica buna si altadata: cartofi natur cu file de peste. Hmmm... yummi... :))
La micul dejun primeam de obicei margarina cu marmelada sau branza topita, biscuiti sau eugenii si o ceasca de ceai sau lapte. La amiaza aveam doua feluri: felul unu nu prea era pe placul meu pentru ca era ciorba acrita cu bors si eu nu mai consumasem pana cum asa ceva si mi se parea prea acra pentru gustul meu, dar totusi mancam cate putin. La felul doi aveam ori cartofi (natur sau piure) cu carne (peste sau pui) ori mazare (tot cu carne), iar la desert primeam un mar. In cazul mancarurilor de cartofi primeam varza sau castraveti acri. Am remarcat faptul ca aroma este alta si datorita modului in care sunt conservate... nici astea nu prea mi-au placut. Cina a fost mai consistenta in doua seri cand am primit orez cu carne si cartofi cu carne (in urmatoarea seara), in rest, mamaliga, unt sau macaroane cu branza si nelipsita ceasca de ceai. Intr-o seara stiu ca am mancat ceva bun, dar inca nu am aflat ce anume am mancat :))

Pe scurt, conditiile si mancarea au fost bune si miercuri seara cand mi-am facut bagajele parca o parte din mine vroia sa ramana acolo si m-as reintoarce oricand cu cel mai mare drag :)

luni, 20 aprilie 2009

Calatoria spre Botosani

Despre tot ce am facut in cele 6 zile in Botosani (doar 4 petrecute in oras, plus doua pe tren, egal 6 zile) ar fi multe de spus de aceea am sa le iau tot pe bucati.
DRUMUL SPRE ORASUL care a gazduit anul acesta faza nationala a olimpiadei de limbi clasice (latina si greaca) a fost cum nu se putea mai bun. Trenul nu a fost aglomerat, peisajele din cele trei mari unitati de relief strabatute m-au fascinat, iar compania a fost excelenta.
De ce imi era mie frica: faptul ca nu aveam tren direct Oradea-Botosani si sa pierdem trenul de legatura. Am luat acceleratul Timisoara Nord-Iasi din Oradea la ora 10 sambata dimineata. Pana la Cluj-Napoca s-a folosit o locomotiva diesel deoarece ruta Oradea-Cluj-Napoca nu e electrificata. Am ajuns cu bine pana la Cluj-Napoca unde trenul a avut o stationare de vreo 18 minute pentru ca s-a schimbat locomotiva cu una electrica. Am profitat de stationarea lunga si am mers in gara la cabinetul acela unde te lupti cu tine insuti pe un scaun de ceramica. Taxa: 1 leu (cam mult avand in vedere ca acolo mergi sa lasi ceva, nu sa iei). Macar a fost curat si pe cat posibil incerc sa ma feresc de mersul in toaleta in tren (da` pana la urma am ajuns si acolo, la intoarcerea acasa).
De la Cluj la Veresti trenul parca zbura. Avea viteza destul de mare, mai mare decat cu locomotiva diesel. Oricum, viteza locomotivei conta mai putin, eram prea ocupata sa ma uit pe geam ca disperata cu aparatul foto in mana (inca ma mir cum de m-au tinut atata doi acumulatori).
Si pana Cluj Napoca am avut o calatorie atat de placuta, linistita, parca-parca incepusem sa cred ca transportu feroviar a evoluat si in Romania si acum circulam ca in Occident. Da` de unde! :-j La Gherla s-a urcat in tren pe la usa din spate a vagonului o satra de "aborigeni", muieri cu puradei dupa ele si in spatele lor si in brate plus un "Mos Nicolae", cum l-a botezat doamna profesoara. Au venit la cersit, logic! Am crezut ca ma apuca palpitatiile cand am vazut ca i-a trimis conductorul pe toti mai catre celalalt capat al vagonului si o Maria-Mercedesa deschide usa de la compartiment. Nicio sansa :)) Usa i-a fost trantita in nas! Nu dupa mult timp apare alta Siracuza sau Lisabona, sau whatever, ziceti-i cum vreti, pune mana pe usa de la compartiment, o deschide pe jumatate si incepe sa-si planga de mila. Nu apuca sa zica "aveti mila" ca e intrerupta de doamna profesoara: "N-avem!" :))
La Dej am scapat de "doamnele" si am putut sa ies si eu putin pe coridor, dar nu ma tineam de barile acele de siguranta de langa geamuri, motivul fiind clar faptul ca "madamele" au pus mana pe ele. Mai bine foloseam usa de la compartiment ca propta :))
Am mers in compartiment, ma asez linistita pe scaun, ma holbez pe geam afara si aud: "Bere rece, inghetata, corn cu ciocolata, alune, seminte..." si se repeta faza asta de cateva ori pana la Beclean (Adela stie) :))
Am ajuns la Veresti fara niciun minut intarziere (minune!) de unde trebuia sa schimbam trenul. Am luat un personal (Veresti-Botosani, cred) Saracul, cred ca era cel putin bunicul Sagetii Albastre (adica era un automotor ce semana cu un tramvai) care avea viteza, s-o numin normala inspre turbata si facea un zgomot de ziceai ca mergi cu elicopteru`. Aici, pe personalul asta ne-am adunat elevi participanti la olimipada din tot vestul tarii cum ar fi Aradul, Clujul, Timisul etc. Si aici l-am vazut prima oara pe "Mircea Solcanu 2", voi nebunilor! (Nu te rade, Andreea:)) ) Un om ingamfat, cine ii ca el, care a incercat sa ne descurajeze... :-j
Am ajuns la Botosani cu bine pe la ora 9 seara... Vai obosita eram....

CELE MAI REUSITE POZE

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Tired, but happy :)

Am ajuns joi seara din Botosani da` imi era prea lene sa ma apuc sa scriu ceva. Drumul a fost luuung si obositor, trezirile de dimineata suparatoare si obligatorii.
Dar a meritat, desi am luat premiu special macar ma simt impacata ca nu mi-am facut judetul si scoala de ras in fata celorlalte judete, Bihorul desi avand doar 4 participanti, intorcandu-se acasa cu tot atatea premii. 3 dintre noi am luat premii speciale, dar la clasa a X-a am reusit sa avem un premiu I, si totodata cea mai mare nota de anul acesta la nivelul celor patru clase de liceu (se zvoneste ca la anu` Oradea va gazdui olimpiada... Om trai si om vedea :D)
Dupa cum am spus si in articolul precedent, aceasta perioada petrecuta in Botosani m-a facut sa-mi schimb parerile despre moldoveni. Ei nu sunt asa cum ii considera unii. Daca inainte eu credeam ca sunt feluri si feluri de oamneni si ca fiecare padure are uscaturile ei, acum am ajuns la dezamagitoarea concluzie ca la noi oamenii sunt mai rautaciosi si mai necivilizati decat spun ei ca ar fi moldovenii (din Botosani cel putin).
Despre cele vazute si petrecute in Botosani ar fi multe de povestit de aceea am sa public idei, poze, concluzii din cele 6 zile pe sectiuni:
  • Calatoria spre Botosani (cu trenul)
  • Conditiile de cazare si masa
  • Vizite si evenimente organizate cu ocazia Olimpiadei de Limbi Clasice
  • Orasul Botosani si locuitorii acestuia
  • Intoarcerea acasa (tot cu trenul)
  • Amintiri

vineri, 10 aprilie 2009

Ready to go

11.04.2009 e ziua cea mare, ziua plecarii. Ma asteapta o calatorie lunga de 533 km cu doua trenuri pana la destinatia finala, Botosani. Olimpiada va fi luni, 13.04 (o zi norocoasa, sper :D ) Imi voi petrece acolo practic toata vacanta, voi veni acasa in Joia Mare, adica in 16. Dar nu-mi pare rau pentru ca merita, nu stiu cand voi mai avea sansa asta de a participa la o olimpiada nationala sau de a ajunge in partea aia a Romaniei si de a cunoaste oameni noi, locuri noi...
Despre Bucovina am auzit ca e o destinatie de vacanta excelenta cand vrei sa cunosti mai multe despre traditiile romanesti care acolo inca se pastreaza.
Voi fi departe de casa dar nu voi regreta plecarea asta care presimt ca o sa imi faca bine si o sa fie o experienta in plus care sa ma faca sa imi schimb anumite pareri preconcepute despre unii oameni...

Pana ce ma intorc trebuie sa le urez la multi ani celor care isi vor serba onomastica de Florii :D Asadar, LA MULTI ANI si fie ca toate dorintele sa vi se implineasca!

luni, 6 aprilie 2009

Ham-ham!


Cred ca poza vorbeste de la sine:)) Daca ar putea vorbi creatura asta inocenta cred ca ar spune urmatoarele lucruri:
"Sunt cel mai nou membru al familiei mele, si in acelasi timp cel mai pufos. Mama mea este o catelusa draguta, cuminte si jucausa. M-am nascut in urma cu cateva saptamani cand afara era foarte foarte frig si eu zgribuleam in cusca langa mama si sora mea, dar n-am apucat sa vedem cu ochii nostri zapada alba. Acum e primavara, e cald si frumos... pot sa ies din cusca cand vreau si sa "inspectez" curtea :>, care e plina de multe alte creaturi ciudate... cu pene si cioc, mai mari sau mai mici. Cele mici sunt preferatele mele, imi place sa le alerg atunci cand vin sa manance alaturi de cele mari, pacat insa ca nu le prind niciodata pentru ca se sperie si se inalta spre cerul senin. In curte mai gasesti multe lucruri interesante: o gramada de lucruri de rontait, lemne pe care sa te cateri (pacat ca eu sunt prea mic ca sa ajung in varf:|) sau, ieri am gasit o chestie pe care daca puneam labuta se lasa in jos si cand imi trageam labuta revenea la forma initiala, despre care am auzit ca se numeste "burete". Stapanii mei sunt cam indecisi in privinta numelui... unii imi zic Ciuciu, altii imi zic "Bobby", dar eu parca prefer Bobby, doar are influente straine:> In rest ce sa va mai zic, ieri am fost "atacat" de mangaieri si alinturi :x si mi-am pus labuta mea in palma autoarei blogului atunci cand mi-a cerut. Ma joc cu surioara mea dar adesea se intampla sa ma bata pentru ca eu sunt mai timid si nu dau in fete. Daca vreau sa vad ce rontaie ea, sare la gatul meu si ma scutura de parca as fi electrocutat :( Va place privirea mea de catelus inocent? ;;) "